Sinonime pentru «aluneca»

ALUNECA, alunec, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde echilibrul (și a cădea) călcând pe o suprafață lucioasă. 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. – A3 + luneca.

aluneca vi [At: DEX2 / V: lu~[1] / Pzi: alunec / E: ml lubricare] 1 A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență. 2 (D. două corpuri aflate în contact) A se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli. 3 A-și pierde echilibrul călcând pe o suprafață lucioasă. 4 A cădea alunecând (3). 5 (Fig) A se lăsa ispitit. 6 (Pex) A greși. 7 A se strecura ușor.

ALUNECA, LUNECA (-ec) l. vb. intr. 1 A scăpa piciorul călcînd din nebăgare de seamă pe ceva lucios (ghiață, loc umed, corp gras, etc.): a alunecat pe ghiață și și-a scrîntit piciorul ¶ 2 A face o mișcare, mai repede ori mai înceată, pe o suprafață lucioasă: Gondole negre multe se depărtau de maluri Și lunecau în taină pe negrele-ți canaluri (ALECS.) ¶ 3 A umbla lin, fără sgomot: cînd umbla, alunec

ALUNECA, alunec, vb. I. Intranz. 1. A-și pierde echilibrul, călcând pe o suprafață lucioasă (și a cădea, a se prăbuși). 2. A se mișca lin, fără a întâmpina vreo rezistență; (despre două corpuri aflate în contact) a se deplasa unul față de celălalt tangențial, fără a se rostogoli; a se strecura ușor. 3. Fig. A se abate, a se lăsa ispitit; a greși. [Var.: luneca vb. I] – Lat. lubricare.