Sinonime pentru «a răzbi»

ajunge – vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. – Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată. – Intranz. și tranz.

birui – vb. IV. Tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un dușman, un adversar etc.) – Fig. A(-și) înfrâna, a(-și) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. – Fig. A fi stăpânit, copleșit de un sentiment, de o emoție etc. 2. (Pop., mai ales în construcții negative) A fi în stare, a putea, a ajunge (să...). - Din magh. birni.

depăși – vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. – A întrece puterile sau competența cuiva. Această problemă mă depășește. - Din fr. dépasser (după păși).

lovi – vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. – Tranz. A bate. – Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. și refl. A (se) atinge (fără violență). 3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de... – Expr.

pătrunde – vb. III. 1. Tranz. și intranz. A trece prin..., a străbate, a străpunge, a răzbate, a penetra; a perfora, a găuri. – (Despre sunete, zgomote etc.) A ajunge până la..., a se propaga prin spațiu, a se face auzit. – Tranz. A privi cu atenție; a scruta. 2. Intranz. A izbuti să ajungă, să intre, să străbată undeva;

prididi – vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. și intranz. (De obicei în construcții negative) A fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru. 2. Tranz. A năpădi, a asalta, a copleși pe cineva cu ceva. 3. Tranz. A birui, a învinge într-o luptă. – Fig. A stăpâni; a opri. - Din sl. prideti.

reuși – vb. IV. Intranz. și tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. – A face ceva cu pricepere și îndemânare. [Pr.: re-u-] - Din it. riuscire, fr. réussir.

zdrobi – vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. – A nimici, a distruge. – Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. – Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. - Din sl. sŭdrobiti.