Sinonime pentru «a sfărâma»

despica – vb. I. 1. Tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. – Expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. – Tranz. și refl. Fig. A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. Tranz. și refl.

distruge – vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. – Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] - Din it. distruggere.

mărunți – vb. IV. Tranz. A tăia, a fărâmița, a rupe, a împărți, a sfărâma în bucăți mici; a pisa. – Loc. adv. Pe mărunțite = cu mișcări scurte și repezi. - Din mărunt.

nimici – vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. - Din nimic.

pisa – vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfărâma o substanță, un corp solid prin loviri repetate (cu pisălogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai mărunte sau a le preface în praf. 2. A bătători, a bătuci, a frământa cu picioarele zăpada, pământul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi în bătaie. 4. Fig.

spinteca – vb. I. Tranz. 1. A despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă. – Tranz. și refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). – A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc.

zdrobi – vb. IV. 1. Tranz. A strivi, a sfărâma. – A nimici, a distruge. – Fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufletește. – Refl. A se destrăma, a pieri. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa, a se agita; a se zbuciuma. - Din sl. sŭdrobiti.