Acasă › A › a prăpădi

Sinonime pentru «a prăpădi»

Sinonime pentru a prăpădi

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

cheltui – vb. IV. Tranz. 1. A da o sumă de bani pentru a cumpăra sau a plăti ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. - Din magh. költeni.

desființa – vb. I. Tranz. A face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici. – A abroga, a anula un contract, o convenție etc. - Des1 + [în]ființa.

distruge – vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. – Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] - Din it. distruggere.

masacra – vb. I. Tranz. A ucide cu sălbăticie și în masă oameni care nu se pot apăra; a măcelări, a extermina; p. gener. a ucide. – Fig. A strica, a denatura, a descompleta o lucrare, un text etc. - Din fr. massacrer.

mistui – vb. IV. 1. Tranz. A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera. – Expr. A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera. 2. Tranz. A distruge, a nimici. – Refl. A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri.

nimici – vb. IV. Tranz. A face să nu mai existe, a reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând); a distruge, a desființa, a prăpădi, a extermina, a lichida, a nimicnici. - Din nimic.

omorî – vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. – Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu.

pierde – vb. III. I. 1. Tranz. A nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit (un bun material). – Expr. A(-și) pierde șirul = a se încurca, a se zăpăci; a nu mai avea continuitate (în vorbire, scris, gândire). 2. Tranz. A nu mai cunoaște sau a nu mai găsi drumul, locul etc. căutat; a greși direcția. – Expr.