Acasă › A › a strica

Sinonime pentru «a strica»

Sinonime pentru a strica

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

abroga – vb. I. Tranz. A anula o lege, o dispoziție oficială. - Din lat. abrogare, fr. abroger.

deochea – vb. I. 1. Tranz. (În superstiții) A vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă. 2. Refl. A se îmbolnăvi de deochi. – Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-. - Var.: diochea, vb. I.] - Din deochi.

deranja – vb. I. Tranz. 1. A strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli. – Expr. A-și deranja stomacul = a avea o indigestie. 2. Fig. A tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva. – Refl. (În formule de politețe sau ir.) A se osteni. - Din fr. déranger.

descoase – vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) desface din cusături. 2. Tranz. Fig. A pune cuiva întrebări multe și insistente pentru a afla anumite lucruri; a iscodi. – A analiza amănunțit o problemă sau o situație pentru a o înțelege. [Perf. s. descusui, part. descusut] - Des1- + coase.

dezvirgina – vb. I. Tranz. A face ca o fată să-și piardă virginitatea; a deflora. - Dez- + virgin.

distruge – vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. – Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distrusei, part. distrus] - Din it. distruggere.

forța – vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. – Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. – Expr.

irosi – vb. IV. Tranz. și refl. A (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se) împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi. – Refl. (Despre oameni) A depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție. - Cf. a fierosi.

jefui – vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecui vb. IV] - Jaf + suf. -ui.

omorî – vb. IV. 1. Tranz. A pricinui moartea cuiva, a lua viața cuiva; a ucide, a asasina, a achita. – Expr. A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; p. ext. a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu.

prejudicia – vb. I. Tranz. A cauza cuiva un prejudiciu. [Pr.: -ci-a] - Din fr. préjudicier.

sfărâma – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi. – Expr. (Tranz.) A sfărâma lanțurile (robiei) = a cuceri libertatea. A-și sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi deosebite, a se zbate, a se frământa pentru ceva. – Fig.

vătăma – vb. I. Tranz. (Pop.) 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). – Refl. Spec. A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). - Lat. victimare.

viola – s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decât vioara, acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta; alto. [Pr.: vi-o-] - Din it. viola, fr. viole.

zădărnici – vb. IV. Tranz. A face să nu se realizeze ceva; a pune piedici la ceva; a dejuca un plan, o uneltire etc. - Din zadarnic.