Sinonime pentru «învălmăși»

ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.

învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.

ÎNVĂLMĂȘI (-ășesc) I. vb. tr. A pune în neorînduială, a arunca de-a valma unele peste altele (sau unii peste alții), a amesteca claie peste grămadă; a zăpăci, a ului, a turbura: vrăjmașii... ce-i întreceau cu mult la număr, îi învălmășise și-i puse pe fugă (ISP.); morile vuesc... învălmășind în spițele roatelor talazurile albite de spumă (DLVR.). II. vb. refl. 1 A se amesteca de-a valma, în neorîn

ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i