Sinonime pentru «fel»

FEL, feluri, s. n. 1. Posibilitate de a fi, de a acționa etc. 2. Soi, varietate, gen, mod, sort (dintr-un produs). ◊ Loc. adj. Fel de fel sau de tot felul = diferit, variat, felurit. ◊ Loc. adv. Nici un fel de... = deloc. La fel = deopotrivă, asemenea, egal, întocmai, aidoma. ◊ Expr. De felul meu (sau tău, său etc.) = a) din fire, ca temperament; b) din punctul de vedere al originii, al provenienț

fel sn [At: PALIA, ap. IORGA, L. R. 98 / V: (Mol) feliu / S și: (înv) feali(u) / E: mg féle] 1 Fire (8). 2 Particularitate. 3 Specie. 4 (Îe) De ~ul meu (al tău, al său etc.) Ca temperament. 5 (Îae) Din punctul de vedere al originii. 6 (Îae) De profesie. 7 (Îvp; îlav) de ~ul ~ului Deloc. 8 (Îla) ~ de ~ sau de tot ~ul Variat. 9 (Grm; înv) Gen. 10 Neam. 11 (Trs; înv) Datină. 12 Sortiment de mâncare s

FEL (pl. -luri) sn. 1 Soiu, gen, neam, speță: ce ~ de om e?; cumpără tot ~ul de lucruri netrebuincioase; am văzut acolo animale de tot ~ul; am cunoscut eu multe ~uri de oameni, dar ca tine nu; șacalul e un ~ de cîine sălbatec din ținuturile calde; ~ de ~, de tot soiul: și abajurul și toate cele lucrate cu iglița în ~ de ~ de fețe CAR. ¶ 2 spec.: ~ de bucate, ~ de mîncare, sau simplu ~, rînd de buc

FEL, (1, 2) feluri, s. n. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mod de a fi (sau de a acționa); varietate, soi, gen, chip, sort. După cum este felul de viață al oamenilor, tot astfel este și felul lor de a gîndi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. Mai face el, țăranul, și alte feluri de mîncări gustoase. CREANGĂ, A. 103. ◊ (Însoțit de adverbe de cantitate sau de numerale) De multe felu