Sinonime pentru «a ține»

ajunge – vb. III. I. 1. Intranz. A se afla într-un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. – Expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăți și a atinge scopul dorit. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată. – Intranz. și tranz.

aniversa – vb. I. Tranz. A sărbători împlinirea unui număr de ani de la data la care s-a petrecut un eveniment. - Din aniversar (derivat regresiv).

apăra – vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. – A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. – Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti.

aparține – vb. III. Intranz. A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. – A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. - Din fr. appartenir (după ține).

continua – vb. I. Intranz. A urma, a nu înceta; a merge înainte, a (se) prelungi. – Tranz. A duce mai departe un lucru început. [Pr.: -nu-a] - Din fr. continuer, lat. continuare.

convoca – vb. I. Tranz. a chema, a face să vină într-un anumit loc o persoană, un grup de persoane sau un corp constituit, cu un anumit scop (oficial). - Din fr. convoquer, lat. convocare.

dăinui – vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A continua să existe, să se mențină; a ține, a dura, a persista. 2. (Rar; despre ființe) A trăi, a exista. [Prez. ind. și: dăinui] - Din scr. danovati.

dura – interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogolește sau se învârtește repede. – Loc. adv. De-a dura = peste cap, de-a rostogolul, de-a berbeleacul. – Expr.

durea – pers. 3 doare, vb. II. Tranz. 1. A face să simtă o suferință fizică. – Expr. A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut pentru interlocutor.

imobiliza – vb. I. Tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemișcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mișca, să nu mai poată acționa. – A investi mari disponibilități într-o întreprindere, într-o afacere (scoțându-le din circuitul normal). - Din fr. immobiliser.

întinde – vb. III. I. 1. Tranz. și intranz. A îndrepta, a desfășura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfășurat. – Expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau lațul, un laț) = a întinde o cursă, un laț pentru a prinde un animal; fig. a pregăti cuiva o capcană.

lungi – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. – Expr. (Refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum = a fi dornic de a pleca (departe). A i se lungi (cuiva) nasul = a se obrăznici.

opri – vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. – Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. – Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul;

păstra – vb. I. Tranz. 1. A ține la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ține în bună stare, a avea grijă de...; a ține în posesiunea sa. – Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare.

pronunța – vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. – A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. - Din lat.

purta – vb. I. 1. Tranz. A lua, a ridica, a ține pe cineva sau ceva în mână, în brațe etc. pentru a-l transporta în altă parte; a duce. – Expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăța pe cineva. A purta (pe cineva) pe degete = a dispune de cineva după bunul său plac.

respecta – vb. I. Tranz. 1. A simți și a manifesta respect față de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. – Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. – A acorda atenția cuvenită, a ține seamă de..., a nu neglija. – Refl. A-și păstra demnitatea. – A nu păgubi, a cruța.

rezerva – vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. – Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... – (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup.

rezista – vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. - Din fr. résister, lat. resistere.

rosti – vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. – Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. – A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz.

serba – vb. I. Tranz. A sărbători (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lăuda. – A ține sărbătoare; a nu lucra, a prăznui. - Lat. servare.

sprijini – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). – Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac;

susține – vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. – A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig.