Sinonime pentru «a-chinui»

CHINUI, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A produce sau a îndura suferințe fizice sau morale intense. ♦ Tranz. A necăji, a plictisi. 2. Refl. A se strădui, a face eforturi pentru a realiza ceva. [Prez. ind. și: chinui] – Chin + suf. -ui.

chinui [At: COD. VOR. 129/3 / V: (înv) chen~ / Pzi: ~esc și (rar) chinui / E: drr chin] 1 vt A supune pe cineva la suferință fizică intensă Si: (pfm) a canoni, a căzni, a munci, a tortura. 2 vt (Îe) A-și ~ trupul A-și supune trupul la eforturi intense sau privațiuni. 3 vt (Îae) A face penitență. 4 vt A supune pe cineva la mari suferințe morale Si: a canoni, a tortura. 5 vt A-i aduce cuiva mari sup

CHINUI (-uesc) I. vb. tr. 1 A produce suferințe, dureri grozave, a aduce chinuri: frigurile îl chinuesc grozav ¶ 2 A căzni, a tortura: Muma pădurii îi va ~ băgîndu-le mîinile în căldarea cu jăratec (ISP.) ¶ 3 Ⓕ A cauza o grozavă suferință morală: ideea că n’are cu ce trăi îl chinuia și zi și noapte (VLAH.) ¶ 4 Ⓕ A se căzni să dea unui text, unui cuvînt, o interpretațiune silită, un înțeles contrar

CHINUI, chinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A supune (pe cineva) la o mare suferință fizică; a tortura, a căzni. Tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oamenii și să chinuiești nevasta și copiii! CREANGĂ, P. 47. Doi tătari țeapa-i gătesc, Doi amar mi-l chinuiesc. ALECSANDRI, P. P. 77. Mai bine era să se fi îngropat în mare ca cealanți (= ceilalți) tovarăși ai săi, decît să moa