Acasă › A › a opri

Sinonime pentru «a opri»

Sinonime pentru a opri

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

curma – vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori, frânghii, legături) A strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula. 2. Tranz. A tăia un lemn de-a curmezișul. – Tranz. și refl. A (se) frânge, a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) întrerupe brusc; a (se) termina.

frâna – vb. I. Tranz. A încetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul frânei. – Fig. A ține în loc, a împiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei acțiuni, a unui proces, a unui sentiment. - Din fr. freiner (după frână, înfrâna).

împiedica – vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. – Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. – Fig.

închide – vb. III. 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – A încuia cu cheia, cu zăvorul. – A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. Tranz.

înfrâna – vb. I. Tranz. A pune frâu; p. ext. a îmblânzi, a domestici. – Fig. A stăvili, a reține, a potoli. – Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) domina. - Lat. infrenare.

interzice – vb. III. Tranz. A opri pe cineva de la ceva, a nu permite să (se) facă ceva, a ordona să nu (se) facă ceva; a prohibi. - Din fr. interdire (după zice).

prohibi – vb. IV. Tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. - Din fr. prohiber, lat. probibere.

reține – vb. III. Tranz. 1. A ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. – A închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. – Tranz. și refl. Fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține. 2. A opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.

rezerva – vb. I. Tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reține, a opri. (Refl.) Mă rezerv pentru banchet. – Expr. A-și rezerva dreptul = a-și păstra pentru sine dreptul de a... – (Mai ales la pasiv) A atribui, a destina exclusiv (sau special) unei persoane sau unui grup.

ține – vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. – Expr. A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin).