Acasă › A › a încheia

Sinonime pentru «a încheia»

Sinonime pentru a încheia

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

a termina – A duce la capăt o acțiune.

completa – vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] - Din fr. compléter.

conchide – vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] - Din lat. concludere (după închide).

contracta – vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... – Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl.

desăvârși – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. – (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. - De + săvârși.

îmbina – vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. - Probabil lat. – imbinare.

închide – vb. III. 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – A încuia cu cheia, cu zăvorul. – A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. Tranz.

isprăvi – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. – Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. – Expr.

lichida – vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. – A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. - Din fr. liquider.

perfecta – vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). - Din perfect.

semna – vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. - Din fr. signer (după semn).

sfârși – vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. – Loc. adv. Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. – Expr. (Intranz.) A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva.

termina – vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. – Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. – A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul "masă" se termină cu o vocală. – Expr.

uni – Element de compunere care înseamnă "unul singur" și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. - Din fr. uni-.