Sinonime pentru «a încheia»
Sinonime pentru a încheia
- a termina
- a finaliza
- a sfârși
- a definitiva
- completa
- a împlini
- a întregi
- a rotunji
- a complini
- a plini
- umple
- împlini
- întregi
- compensa
- complini
- complimenta
- dezvolta
- complementariza
- suplimenta
- suplini
- rotunji
- conchide
- a concluziona
- încheia
- aprecia
- conclude
- sfârși
- concluziona
- contracta
- a căpăta
- a face
- a lua
- a prinde
- a se contrage
- a (se) retracta
- a (se) strânge
- a (se) zgârci
- chirci
- crispa
- zguli
- încorda
- încrâncena
- ciuciuli
- împrumuta
- molipsi
- îmbolnăvi
- strânge
- zgârci
- îndatora
- micșora
- contrage
- descompune
- lua
- stârci
- retracta
- desăvârși
- perfecționa
- a îndeplini
- a înfăptui
- a realiza
- a se realiza
- înălța
- încununa
- realiza
- săvârși
- termina
- perfecta
- îmbina
- asambla
- a uni
- îmbuca
- a (se) combina
- a (se) împreuna
- a (se) îngemăna
- a (se) uni
- uni
- a (se) împleti
- a (se) conjuga
- îmbăiera
- lega
- împreuna
- asocia
- îngemăna
- împleti
- contopi
- confunda
- îngâna
- întrețese
- combina
- conjuga
- monta
- prinde
- închide
- asedia
- împresura
- încercui
- înconjura
- încuia
- a (se) fereca
- a (se) încuia
- a (se) zăvorî
- astupa
- obtura
- a opri
- bloca
- înfunda
- împrejmui
- aresta
- a băga
- a pune
- a vârî
- cicatriza
- a isprăvi
- întuneca
- înnora
- strica
- oblitera
- turna
- zăvorî
- cuprinde
- vindeca
- țărcui
- izola
- îmbumba
- acoperi
- dormi
- muri
- suspenda
- desființa
- opri
- retrage
- conține
- îngrădi
- bara
- împiedica
- opreală
- miji
- arestui
- arunca
- asfinți
- baricada
- băga
- condamna
- colmata
- mărgini
- temnița
- secret
- pecetlui
- isprăvi
- căpăta
- distruge
- dobândi
- izbuti
- înfăptui
- nimici
- obține
- potopi
- prăpădi
- primi
- reuși
- sfărâma
- zdrobi
- zvânta
- a epuiza
- a slei
- a găta
- a mântui
- a închide
- ieși
- consuma
- absolvi
- expira
- gata
- găti
- executa
- mântui
- istovi
- birui
- dovedi
- epiloga
- epuiza
- fini
- sfârșit
- răzbi
- lichida
- asasina
- omorî
- suprima
- ucide
- a desființa
- a stârpi
- a suprima
- a sparge
- achita
- da
- sugruma
- casa
- doborî
- plăti
- solda
- stârpi
- surpa
- răfui
- răspunde
- definitiva
- semna
- arăta
- bate
- circumscrie
- consemna
- cresta
- delimita
- demarca
- hotărnici
- indica
- înfiera
- înregistra
- înscrie
- însemna
- limita
- marca
- nota
- preciza
- reprezenta
- scrie
- scrijeli
- simboliza
- spune
- trece
- zgâria
- a iscăli
- a subscrie
- a subsemna
- a subiscăli
- a se iscăli
- a se scrie
- iscăli
- subscrie
- subsemna
- pune
- devasta
- îndeplini
- pârjoli
- pustii
- a fini
- a se încheia
- a se termina
- a se petrece
- a se obârși
- a înceta
- a pieri
- a se duce
- a trece
- înceta
- extenua
- lihni
- slei
- călători
- crăpa
- deceda
- duce
- topi
- a (se) isprăvi
- a (se) încheia
- a (se) sfârși
- a (se) fini
- a (se) epiloga
- a (se) dovedi
- a (se) găta
- a (se) găti
- a (se) istovi
- a (se) mântui
- a (se) sculi
- a (se) săvârși
- a se sfârși
- cap
- punct
- ostoi
- capăt
- căpătâi
- fitui
- curma
- scoate
- sparge
- petrece
- precurma
- conveni
- înțelege
- învoi
- a (se) îmbina
- a (se) lega
- a (se) reuni
- a îmbina
- agrega
- a (se) aglutina
- a (se) alipi
- a (se) lipi
- a (se) suda
- unifíca
- fuziona
- coaliza
- căsători
- invar
- unicolor
- sadea (invar.)
- sadea
- egal
- unifica
- împerechea
- corp
- închega
- încorpora
- înjuga
- înnădi
- înnoda
- întruloca
- întruni
- întrupa
- aglutina
- ajunge
- alia
- centraliza
- conecta
- conglomera
- fraterniza
- mână
- solidariza
- suda
Sensuri
a termina – A duce la capăt o acțiune.
completa – vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] - Din fr. compléter.
conchide – vb. III. Tranz. și intranz. A trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc. [Perf. s. conchisei, part. conchis] - Din lat. concludere (după închide).
contracta – vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la... – Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală... II.1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl.
desăvârși – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. – (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. - De + săvârși.
îmbina – vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) îngemăna. - Probabil lat. – imbinare.
închide – vb. III. 1. Tranz. A mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. – A încuia cu cheia, cu zăvorul. – A acoperi, a astupa deschizătura unui spațiu, a unei încăperi. 2. Tranz.
isprăvi – vb. IV. 1. Tranz. și refl. A duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza. – Loc. adv. Pe isprăvite = aproape de sfârșit, pe sfârșite. – Expr.
lichida – vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. – A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. - Din fr. liquider.
perfecta – vb. I. Tranz. A duce la bun sfârșit, a desăvârși, a definitiva, a încheia (un acord, o tranzacție etc.). - Din perfect.
semna – vb. I. Tranz., intranz. și refl. A (se) iscăli pentru confirmare, a certifica punând o iscălitură. - Din fr. signer (după semn).
sfârși – vb. IV. 1. Tranz. A duce la capăt un lucru, o activitate; a termina, a isprăvi; a pune capăt la ceva, a încheia, a înceta. – Loc. adv. Pe sfârșite = aproape gata, pe terminate. – Expr. (Intranz.) A sfârși cu ceva = a nu se mai ocupa cu ceva, a nu mai vorbi de ceva.
termina – vb. I. 1. Tranz. A duce o acțiune până la capăt; a isprăvi, a sfârși. – Loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârșite. 2. Refl. A lua sfârșit, a se încheia. – A avea o terminație, a se sfârși în... Cuvântul "masă" se termină cu o vocală. – Expr.
uni – Element de compunere care înseamnă "unul singur" și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. - Din fr. uni-.