Sinonime pentru «v»

coacăz – s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). - Din coacăză (derivat regresiv).

copil – s. m. 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). – Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, pop., de țâță) = sugaci. – Loc. adv. De (mic) copil = din copilărie. – Expr.

opri – vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. – Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. – Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul;

oprire – s. f. Acțiunea de a (se) opri și rezultatul ei; încetare a unei acțiuni, a unei mișcări, rămânere pe loc; staționare, stagnare; oprit1. – Loc. adv. Fără oprire = neîntrerupt, neîncetat, continuu. – (Concr.) Loc unde se oprește cineva sau ceva; stație, popas. – Ținere pe loc, reținere.

pâlnie – s. f. 1. Obiect de metal, de sticlă, de porțelan etc., de obicei în formă de con gol în interior, prelungit în jos printr-un tub îngust, servind la turnarea lichidelor în vase cu gura strâmtă. – Expr.

pilug – s. n. (Reg.) Pisălog (1). – Expr. (Fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [Var.: chilug s. n.] - Cf. piuă.

rocă – s. f. Agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului. - Din it. rocca. Cf. fr. roc.

zăblău – s. n. Pânză de câlți sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. țol, pătură. - Din bg. zeblo.