Sinonime pentru «fiu»

FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. filius.

fiu1 sm [At: COD. VOR. 165/4 / P: (în legătură cu un pronume personal) fi-meu, (rar) fi-ul-meu, (reg) fii-meu / S și: (înv) fiiu, fii / Pl: / E: ml filius] 1 Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi Si: copil1 (17), făt (3), fecior (2), băiat (9). 2 (La vocativ) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc Cf făt (4). 3

fiu2 i [At: ȘEZ. III, 189 / V: fi / E: fo] 1 Sunet cu care se cheamă câinele. 2 (Îf fi) Exclamație prin care se arată dezgustul, aversiunea.

FIU1 sm. 1 Băiatul, în raport cu tatăl sau cu mama lui ¶ 2 Băiat, fecior: ~ de Domn ¶ 3 Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos ¶ 4 Urmaș, descendent [lat. filius].