Acasă › A › a spune

Sinonime pentru «a spune»

Sinonime pentru a spune

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

a vorbi – A exprima gânduri prin cuvinte.

afirma – vb. I. 1. Tranz. A susține (cu tărie), a declara (în mod ferm). 2. Refl. A se remarca, a se manifesta în chip deosebit. - Din fr. affirmer, lat. affirmare.

arăta – vb. I. 1. Tranz. A expune ceva intenționat privirilor cuiva; a da la iveală, a lăsa să se vadă. – Expr. (Refl.) A se arăta doctorului = a se duce să fie examinat de un medic. 2. Tranz. A indica (printr-un gest) persoana sau lucrul asupra căruia se atrage atenția. – Expr.

cânta – vb. I. 1. Intranz. și tranz. A emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc. – Expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi poruncește altul. – (Despre păsări, insecte etc.) A scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei. 2. Intranz.

citi – vb. IV. Tranz. 1. A parcurge un text (pronunțând cuvintele sau nu) pentru a lua cunoștință de cele scrise. – A rosti, a urmări un text cu glas tare pentru a comunica cuiva conținutul lui.

conține – pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. - Din fr. contenir, lat. continere (după ține).

denunța – vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. – A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. - Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.

destăinui – vb. IV. 1. Tranz. A spune cuiva, a da la iveală o taină, un gând ascuns; a mărturisi, a divulga. 2. Refl. A-și da pe față gândurile sau sentimentele. – Fig. A se da pe față, a ieși la iveală; a se trăda. [Prez. ind. și: destăinui] - Des1- + tăinui.

evoca – vb. I. Tranz. A aduce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru cunoscut, dar petrecut demult. - Din fr. évoquer, lat. evocare.

formula – vb. I. Tranz. A da o formă precisă unui gând, unei idei, unei hotărâri etc., a exprima prin cuvinte. - Din fr. formuler.

indica – vb. I. Tranz. 1. A arăta pe cineva sau ceva; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (tratamente, medicamente etc.). - Din fr. indiquer, lat. indicare.

însemna – vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. – Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta.

obiecta – vb. I. Tranz. A face o obiecție; a arăta argumentele pentru care se contestă ceea ce susține altcineva; a contesta, a invoca motive, a găsi pricină. - Din obiecție.

porecli – vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) porocli vb. IV] - Din poreclă.

porunci – vb. IV. 1. Tranz. A dispune cu autoritate ca ceva să se îndeplinească (întocmai); a ordona. 2. Tranz. A da comanda să se fabrice, să se confecționeze ceva; a comanda. 3. Tranz. A cere să i se aducă, să i se pună la dispoziție ceva pentru a fi folosit, consumat; a comanda. 4. Tranz.

povesti – vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. - Din poveste.

presupune – vb. III. Tranz. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. - Pre1- + supune (după fr. présupposer).

propaga – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) împrăștia, a (se) transmite. 2. Tranz. Spec. A răspândi, a propovădui, a populariza o idee, o doctrină, o învățătură. - Din fr. propager, lat. propagare.

propovădui – vb. IV. Tranz. A răspândi, a propaga idei, concepții, doctrine (religioase); a predica. - Din sl. propovĕdovati.

răspândi – vb. IV. 1. Refl. (Despre lumină, căldură etc.) A se împrăștia în toate părțile sub formă de unde, emanații, vapori etc.; a se degaja. – Tranz. A transmite, a propaga lumină, căldură etc. 2. Refl. (Despre știri, vești, publicații) A se difuza, a deveni cunoscut. – (Despre lichide) A se întinde pe o suprafață mare.

recita – vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. - Din fr. réciter.

scoate – vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza. – Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. – A elibera dintr-o strânsoare; a degaja. 3. A pune la vedere;

semnifica – pers. 3 semnifică, vb. I. Intranz. și tranz. A avea înțelesul de..., a însemna. - Din fr. signifier, lat. significare (după semn).

spovedi – vb. IV. Refl. (În practicile Bisericii creștine) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. – Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. – Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui.

supranumi – vb. IV. Tranz. A da, a atribui cuiva un supranume. - Supra1- + numi (după fr. surnommer).

susține – vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. – A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig.

transmite – vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. – A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. – A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite.

vorbi – vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. – Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. – Tranz. A rosti cuvinte. – Expr.

zice – vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. – Expr. Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți.