Sinonime pentru «jelui»

JELUI, jeluiesc, vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și intranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). [Prez. ind. și: jelui] – Din sl. žalovati.

jelui [At: COD. VOR. 174/4 / V: jăl~, jul~ / Pzi: ~esc, jelui, jălui / E: slv жаловати „a jeli”] 1 vr (Înv) A se întrista. 2 vr (Mol; înv) A se scârbi. 3 vt A compătimi pe cineva. 4 vt A boci pe cineva. 5 vt A avea milă de cineva. 6 vi A jeli (7). 7 vr A da expresie durerii, revoltei, nemulțumirii etc. Si: a se jelcui (2), a se tângui. 8 vr A se plânge de un neajuns, de o supărare etc. 9 vt (Înv)

JELUI, †JĂLUI I. vb. tr. ‡A plînge (pe cineva), a tîngui. II. vb. intr. ‡A reclama: pîrăsc și jeluesc, dau jalbă și trag pe altul la judecată (leg.-car.). III. vb. refl. A se jeli, a se tîngui, a se plînge; a adresa o jalbă, a reclama: mi se jeluia că era persecutat de guvern (i.-gh.); văzînd pe cuconița într’un ceardac, ei începură să se jeluiască la dînsa (isp.); ai băut cît șepte și mai ai obra

JELUI, jeluiesc (jelui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.