Sinonime pentru «nazui»

NĂZUI, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.

năzui [At: VARLAAM, C. 451 / V: (reg) niz~ / Pzi: ~esc, (pop) năzui / E: mg néz] 1 vi (Înv; udp „la”, „spre”, „către”, „în”) A se îndrepta spre cineva după ajutor. 2 vi A apela la sprijinul, la bunăvoința etc. cuiva. 3 vi A căuta refugiu, adăpost la cineva sau undeva. 4 vi (Îrg) A se îndrepta spre... 5 vi A ținti să ajungă la... 6 vi A tinde cu stăruință către ceva. 7 vi A râvni la ceva. 8-9 vir (

NĂZUI (-uesc) vb. tr. și intr. 1 †A recurge, a apela la ajutorul, la protecția cuiva, a căuta scăpare pe lîngă cineva: dac’ar fi pretutindene tot asemene judecători... cei ce n’au dreptate n’ar mai ~ în veci... la judecată (CRG.) ¶ 2 †A-și îndrepta pașii undeva, a căuta să ajungi undeva: de toți ai săi părăsit și... rănit fiind... au năzuit la o casă aproape (CANT.); pe călătorul strein ce năzueșt

NĂZUI, năzuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni. ♦ Refl. și intranz. (Reg.) A se strădui, a se trudi; a încerca. 2. (Înv.) A se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva. 3. (Înv. și reg.) A se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la... – Et. nec. Cf. magh. néz.