Sinonime pentru «predica»

PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. (Fam.) A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.

predica [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) petrica / Pzi: predic / E: lat praedicare, it predicare] 1 vt (D. clerici) A explica în biserică un text biblic, un fapt religios etc., extrăgând din ele o învățătură morală. 2 vt A propovădui o credință religioasă. 3 vi (Îe) A ~ în pustiu (sau în deșert) A da sfaturi pe care nimeni nu le urmează. 4 vi (Îae) A vorbi în zadar. 5 vt (C. i. idei, concepții etc.)

PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Despre clerici) A rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă. ♦ Tranz. A recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc. – Din lat. praedicare.

PREDICA, predic, vb. I. Intranz. (Bis.) A explica de pe amvon un text biblic sau un fapt religios; a rosti o predică. ◊ Expr. A predica în deșert (sau în pustiu) = a da sfaturi cuiva care nu le ascultă, a vorbi degeaba. Noi, cari încă de mult am scris despre rimele în «a» și prin alte ziare, am avut mai multe asemenea ocaziuni de a constata că n-am predicat în deșert. MACEDONSKI, O. IV 47. ♦ Tranz