Sinonime pentru «parolă»

PAROLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite

parolă [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: (frm) parol / Pl: ~le / E: lat parola, it parola, ger Parole, rs пароль, fr parole] 1 sf (Asr) Promisiune. 2 sf (Asr) Cuvânt de onoare. 3 sf (Îla) De ~ (D. oameni) Care se ține de cuvânt Si: punctual. 4 sf (Îlv) A(-i) da (sau a-și da) (~la de onoare) sau (înv) a(-i) da (ori a pune) ~ A se angaja în mod solemn Si: a făgădui, a promite. 5 sf (Reg; îe) A duce (sa

PAROLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajam

PAROLĂ, parole, s. f. 1. Cuvînt secret folosit de militarii care au anumite misiuni (gardă, curier etc.) pentru a fi recunoscuți de alți militari care cunosc acest cuvînt. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvîntul secret de recunoaștere. ♦ Cuvînt de recunoaștere, convențional și secret, între membrii unei organizații conspirative. 2. (Franțuzism învechit) Cuvînt, vorbă; cuvînt de onoare. Dacă avem li