Sinonime pentru «a-numara»

NUMĂRA, număr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgâr

număra1 [At: PSALT. HUR. 17v/6 / V: (reg) ~mera, an~, lu~ / Pzi: număr / E: ml numerare] 1 vt A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc. 2 vt A determina numărul de elemente dintr-o mulțime. 3 vt A verifica numărul unui șir de obiecte. 4 vt (Îvp; pex) A calcula. 5 vt (Îe) A (putea) ~ (ceva) pe degete (sau pe o mână) Se spune pentru a arăta că e vorba de un număr foarte

număra2 vt [At: COD. VOR. 56/23 / Pzi: număr / E: ml nominare] 1 (Îvp) A numi1 (1). 2 (Înv) A citi.

NUMĂRA (-ăr) vb. tr. 1 A socoti unitățile dintr’o cantitate, o socoti cîți inși, cîte lucruri se află într’o mulțime: ~ elevii, stelele de pe cer; ~ bani; ~ pe degete 👉 DEGET1 ¶ 2 A socoti printre alții, a pune în același număr, în același rînd cu alții: îl număra printre prietenii lui [lat. numĕrare].