Sinonime pentru «insirui»

ÎNȘIRUI, înșirui, vb. IV. Tranz. 1. A înșira mărgele. ♦ A așeza în șir, la rând. 2. Fig. A expune pe rând, a enumera. – În + șir + suf. -ui.

înșirui [At: GOLESCU, Î. 60 / Pzi: înșirui, (înv) ~esc / E: în + șir + -ui] 1-4 vtr A (se) înșira (1-3, 5). 5 vr A se succeda. 6 vt A enumera.

ÎNȘIRUI (-uiesc, -uiu) vb. tr. și refl. A (se) așeza în șir, a (se) înșira: ceaușul de slujitori înșiruia oameni de jur împrejur (I.-GH.); poruncește călăreților a descălica și a se ~ cu sînețele la mînă, de-a lungul drumului printre copaci (ISP.); cocorii se înșirue și cîntă ascuțit... același cîntec jalnic (DLVR.).

ÎNȘIRUI, înșirui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la mărgele) A înșira. Boabele între ele înseși fiind neatîrnate, sînt numai petrecute și înșiruite pe același fir. CARAGIALE, O. III 220. ♦ (Cu privire la alte lucruri) A așeza în șir. Frusinica înșirui semănătorile, trase de cîte patru cai, pe drumul din capătul ogoarelor. MIHALE, O. 442. ◊ Refl. Broboane de sudoare rece i se înșiruiau pe frunte. DU