Sinonime pentru «a reclama»
Sinonime pentru a reclama
- cere
- căuta
- a pretinde
- a revendica
- a striga
- a pretendelui
- a pretendui
- a pretenderisi
- a apuca
- vrea
- a dori
- a pofti
- a voi
- a vrea
- solicita
- a apela
- a recurge
- a solicita
- a suruclui
- peți
- cerși
- necesita
- implica
- trebui
- votri
- implora
- insista
- împeți
- ordona
- apela
- calici
- ruga
- stărui
- pretinde
- reclama
- revendica
- impune
- dori
- pofti
- voi
- cerșetori
- comporta
- exige
- mangli
- soma
- stărosti
- petiționa
- denunța
- a pârî
- a spune
- a vinde
- a ponoslui
- a jelui
- a vădi
- a aranja
- a turna
- dezaproba
- vădi
- vinde
- ciripi
- pârî
- demonstra
- indica
- turna
- spune
- prădui
- a cere
- a necesita
- a presupune
- amesteca
- cuprinde
- include
- presupune
- involva
- constrânge
- face
- forța
- obliga
- sili
- a comporta
- a impune
- a nevoi
- a implica
- a prepune
- bănui
- crede
- a admite
- a zice
- ști
- impresie
- mirosi
- chibzui
- socoti
- probălui
- prepune
- prezuma
- pune
Sensuri
cere – vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obține ceva, pentru a-l convinge să-ți îndeplinească o dorință. – Expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obține permisiunea să... 2. A face unei fete propuneri de căsătorie; a peți. 3. A cerși.
denunța – vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. – A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. - Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.
implica – vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecință. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. - Din fr. impliquer, lat. implicare.
necesita – pers. 3 necesită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. - Din fr. nécessiter.
presupune – vb. III. Tranz. 1. A admite în mod prealabil (și provizoriu) că ceva este posibil, real, adevărat; a fi de părere, a crede, a socoti; a bănui. 2. A avea ca premisă existența prealabilă a unui lucru, a fi condiționat de...; a implica. - Pre1- + supune (după fr. présupposer).