Sinonime pentru «trebui»

TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers.

trebui [At: CORESI, EV. 83 / V: (reg) trăb~, trâb~, ~eab~, ~boi, trib~, trub~ / Pzi: 3 trebuie, (rar) ~ește, (reg) trebă, trebe, trebu, trebui; Pzi: 1 (rar) trebui, ~esc; Cj 3 să ~ască / E: vsl трѣъовати, -оуѫ] 1 vi (Cu subiectul logic în D) A avea nevoie de ceva sau de cineva. 2 vz (Pfm; îe) Atâta i-a ~t (ca să...) Asta a așteptat (ca să...). 3 vz (Fam; îe) Atâta-ți (sau îi etc.) ~e! Asta mai lip

TREBUI, pers. 3 trebuie, vb. IV. 1. Intranz. A avea nevoie (de ceva); a fi nevoie (de ceva). ◊ Loc. adv. Cum trebuie = așa cum se cuvine, cum se cade; bine. ◊ Expr. Așa-ți trebuie! = așa ți se cuvine, așa meriți. Atâta i-a trebuit (ca să...) = asta a așteptat (ca să...) 2. Tranz. unipers. și impers. Este necesar să..., este obligatoriu să..., se cere (neapărat) să... 3. Tranz. unipers. și impers.

TREBUI, pers. 3 trebuie și (rar) trebuiește, vb. IV Intranz. 1. (Cu subiectul logic în dativ) A avea nevoie. Dar pentru ca să poată scrie, îi trebuia liniște. VLAHUȚĂ, O. AL. II 57. Nu-mi trebui-a ta milă, nu vreau a tale daruri. ALECSANDRI, O. 220. Chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebuie. NEGRUZZI, S. I 249. Să fim siguri că unde ne-a trebui un cuvînt, nevoia îl va iscodi... după logica lim