Sinonime pentru «a-scociori»

SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța,

scociorî [At: N. COSTIN, L. 544 / V: (îrg) scoroci, (reg) ~ri, scoconi, cociorî / Pzi: ~răsc, (reg) ~resc, 2 ~răști, (reg) ~rești, 3 ~răște, (reg) ~oară, ~'oră, ~iură / E: nct] 1-2 vt (Îvp; fam) A scormoni (1-2). 3 vt (Spc; c. i. focul, jarul, cărbunii etc.) A scormoni (6). 4-5 vt (Îvp) A scormoni (11, 14). 6 vt (Îvp; c. i. Boli în stare latentă) A scoate la iveală. 7 vt (Reg) A percheziționa. 8-9

SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. 1. Intranz. A căuta amănunțit, a cerceta (cu scopul de a găsi, de a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. Femeia scociora sub un jurnal pe masă, cu spatele la voi, lua cîțiva gologani și se ducea pînă la băcănie să cumpere cîteva felii de mezeluri și o jumătate de pîine. PAS, Z. I 102. Cuconu Costache scociora într-al treilea buzunar. SADOVEANU, P. S. 104. În

A SCOCIORÎ ~ăsc 1. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuțitul în trunchi. ◊ ~ cu privirea a scruta. /Orig. nec.