Sinonime pentru «habauc»

HĂBĂUC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial. habóka și năuc.

hăbăuc, ~ă a [At: (a. 1822) BOBB, ap. TDRG / Pl: ~uci, ~uce / E: mg haboca] (D. oameni) 1 Nebun. 2 Zăpăcit. 3 Prost. 4 Năuc. 5 (Îe) A o lua ~a A umbla în zadar. 6 (Îae) A vagabonda.

HĂBĂUC, -UCĂ adj. și sm. F 1 Tîmpit, idiot: bărbatul era un ~ ca vai de el...; ori-unde mergea... făcea prostii (ret.); nevastă-sa, o hăbăucă cu care puteai înțărca copiii (CAT.) ¶ 2 Zăpăcit, buimăcit, năuc: îi trase o palmă de-l zăpăci, îi mîncă bucatele și-l lăsă ~ (ISP.) ¶ 3 A o lua hăbăuca, a umbla razna: în sărbători o luam hăbăuca prin cele sate (Crg.) [ung. dial. habóka].

HĂBĂUC, -Ă, hăbăuci, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ◊ Expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna. [Formă gramaticală: (adverbial, în expr.) hăbăuca] – Contaminare între magh. dial. habóka și năuc.