Sinonime pentru «naucit»

NĂUCIT, -Ă, năuciți, -te, adj. Amețit, buimăcit; dezorientat, zăpăcit, uluit, perplex; năuc (1). [Pr.: nă-u-] – V. năuci.

năucit, ~ă a [At: LM / P: nă-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: năuci] 1 Amețit. 2 Dezorientat. 3 Uluit. 4 (D. fizionomia, privirea etc. oamenilor sau d. acțiunile lor) Care exprimă amețeală, buimăceală.

NĂUCIT, -Ă, năuciți, -te, adj. (Despre oameni) Zăpăcit, amețit, uluit; năuc. Femeia ieși năucită afară și cîteva zile n-a mai dat pe la bancă. AGÎRBICEANU, S. P. 32. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți. REBREANU, R. II 200. Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. CARAGIALE, O. II 43.

năucit, -ă adj. 1 (despre oameni) aiurit, anapoda, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, zăpăcit, <rar> dezmetic, <înv. și pop.> zălud, <pop. și fam.> haihui, <pop.> bâiguit, bâiguitor, turlac, zăbăuc, <fam.> aiurist, aiuristic, bramburit, <reg.> bulhuit, hușit, ianâc, paliu2, păhui2, tulnic2, <fig.> împrăștiat, pierdut, <fig.; fran.; înv.> evaporat. 2 (de obicei constr. cu vb