Sinonime pentru «uluit»

ULUIT, -Ă, uluiți, -te, adj. Cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – V. ului.

uluit, ~ă [At: CANTEMIR, IST. 107 / V: (Mol) url~ / Pl: ~iți, ~e / E: ului2] 1-2 a Uimit (1-2). 3 a (D. fizionomia, manifestările oamenilor) Care exprimă dezorientare Si: năuc. 4-5 smf, a (Îrg) Încurcat. 6 a (Reg) Nătâng.

ULUIT adj. p. ULUI: un moment ea rămase sdrobită, ~ă (VLAH.); cum sta el ~ și amărît, a ieșit șarpele din valuri (R.-COD.).

ULUIT, -Ă, uluiți, -te, adj. Peste măsură de uimit; zăpăcit, buimăcit. Se uitau unii la alții, uluiți. REBREANU, R. I 112. Moș Petrache, uluit, înspăimîntat, frînt de oboseală, fără suflare, s-a împiedicat. POPA, V. 129. Uluit, ca fiecare recrut, se uita la cei care-l înconjurau. MIRONESCU, S. A. 57. ◊ (Substantivat) Uluitul de Epimeteu... se lăsă să-l tragă Pandora de mînă. ISPIRESCU, U. 93.