Sinonime pentru «ametit»

AMEȚIT, -Ă, amețiți, -te, adj. 1. Cuprins de amețeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – V. ameți.

amețit2 [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 311 / V: (reg) amoțit2, ~ă, amățit2, ~ă / Pl: ~iți, ~e / E: ameți] 1-2 a, av (Care este) cuprins de amețeală. 3-4 a, av (Care este) zăpăcit. 5-6 a, av (Fig) (Care este) cu mintea în altă parte. 7-8 a, av (Care este) îmbătat (ușor). 9 a (Îs) Vorbă ~ă Vorbă echivocă.

amețit1 sn [At: GOROVEI, C. 394 / V: (reg) amoțit1, amățit1 / Pl: ~uri / E: ameți] 1-4 Amețire (1-4). 5 Îmbătare. 6 Înșelare.

AMEȚIT I. adj. 1 p. AMEȚI; a umbla ~ ca un ciocîrlan (MAR.), a umbla zăpăcit, a nu ști ce face ¶ 2 Cu mintea dusă, fără conștiință: a căzut ~ la pămînt ¶ 3 Fig.: blînda turturică a sosit ~ă de bucurie, aproape de soțul ei (ODOB.) ¶ 4 Beat: ce mai stai de vorbă cu el, nu vezi că-i ~? II. sbst. Faptul de a (se) ameți.