Sinonime pentru «nataflet»

NĂTĂFLEȚ, -EAȚĂ, nătăfleți, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală[1] cu ușurință toți; p. ext. (om) prost, tont, nătâng. [Var.: nătăflete adj., s. m.] – Probabil contaminare între nătărău și fleț.

natafleț a vz nătăfleț

nătăfleț, ~eață a [At: MUMULEANU, C. 122/22 / V: năflete, (reg) nataf~, natraf~ a, năflâteț, năfletec[1], nătăflete, ~tif~, neteflețe[2] a (lpl), nitoflețe[3] a / Pl: ~i, ~e / E: ctm nătărău și fleț] 1-2 smf, a (Persoană) lipsită de istețime. 3-4 smf, a (Persoană) care nu știe să se descurce. 5-6 smf, a (Persoană) care poate fi înșelată ușor. 7-8 smf, a (Pex) Nătărău (1-2). 9 a (Trs; d. lemne; îf

NĂTĂFLEȚ, NĂTĂFLETE adj. și sm. Ⓟ Prost, nerod, găgăuță: lesne-i vine ori-și-cui nătăfleț să scîrțîe la gazeturi (JIP.); Nerod, nătărău făcîndu-l, nătăfleț, guguman, prost (PANN); dracul de zmeu... pe semne că el nu era tocmai atît de nătăflete (ISP.).