Sinonime pentru «a scorbeli»
Sinonime pentru a scorbeli
- căuta
- cădea
- cere
- cuveni
- impune
- privi
- trebui
- uita
- a cere
- a socoti
- a cotrobăi
- a răscoli
- a scormoni
- a scotoci
- a umbla
- a scociorî
- a scodoli
- a bodicăi
- a corleși
- a cotili
- a hojbăi
- a scobârlăi
- a bârcâi
- a boltăi
- a bulduși
- a burfăi
- a cobârlui
- a cociobăi
- a scofeli
- a scorteli
- a se cere
- a se vinde
- a se întreba
- a se interesa
- a se ocupa
- a se preocupa
- a-și vedea
- a îngriji
- a vedea
- a (se) griji
- a (se) câștiga
- încerca
- a încerca
- a tatona
- a probălui
- a cerceta
- a examina
- a studia
- a cerca
- trata
- vedea
- umbla
- dibăci
- hojbăi
- îngriji
- bâjbâi
- cerceta
- cotrobăi
- scotoci
- urmări
- răvăși
- răscoli
- deranja
- a vrăfui
- zăpăci
- valvârtej
- vrăfui
- brăcui
- scormoni
- sus
- răscoală
- împrăștia
- tulbura
- dezorienta
- scurma
- ara
- a râcâi
- a răcăli
- a rășchia
- a scodormoli
- a râcălui
- a scorni
- a săpa
- a dricui
- râcâi
- chinui
- irita
- preocupa
- râma
- zgândări
- merge
- a se deplasa
- a se duce
- a merge
- a se mișca
- a se purta
- circula
- colinda
- călători
- hoinări
- purta
- funcționa
- a (se) folosi
- a întrebuința
- a se servi
- a se sluji
- a utiliza
- a uza
- cutreiera
- vagabonda
- frecventa
- atinge
- mânui
- intenționa
- fermenta
- fierbe
- zbura
- pluti
- fi
- plimba
- înșira
- alerga
- cociobăi
- cotili
Sensuri
căuta – vb. I. I. Tranz. 1. A încerca să găsească pe cineva sau ceva; a umbla după... – Expr. A căuta cuiva ceartă (sau pricină) cu lumânarea = a provoca ceartă cu orice preț. N-ai ce căuta (undeva) = nu există motiv, este interzis să vii sau să te afli undeva.
răvăși – vb. IV. Tranz. A face dezordine; a împrăștia, a răscoli. – Fig. A tulbura adânc sufletește; a dezorienta. - Cf. scr. rovašiti.
scurma – vb. I. Tranz. și intranz. (Pop.) A răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. – Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufletește); a irita. - Probabil lat. excorrimare.
umbla – vb. I. Intranz. I. 1. A se deplasa dintr-un loc în altul; a merge (I 1), a circula (1). – Expr. A-i umbla cuiva ceva prin gură = a nu-și putea aminti pentru un moment de ceva care îi este extrem de familiar, de cunoscut. (Pop.) A-i umbla cuiva ceva prin (sau în) cap = a fi preocupat de ceva, a avea ceva de gând.