Sinonime pentru «a se agăța»
Sinonime pentru a se agăța
- atârna
- avea
- cântări
- codi
- ezita
- pregeta
- proveni
- rezulta
- spânzura
- șovăi
- agăța
- a se apuca
- a se prinde
- a se ține
- a se anina
- a se tăgârța
- a spânzura
- a sta
- a cădea
- a curge
- apleca
- a depinde
- anina
- suspenda
- prinde
- valora
- prețui
- acroșa
- cădea
- curge
- trage
- slobozi
- poligni
- pune
- aculma
- crampona
- fixa
- a imobiliza
- a înțepeni
- a pironi
- a prinde
- a proțăpi
- a pune
- a pecetlui
- asambla
- amplasa
- stabili
- posta
- aținti
- a-i rămâne
- a se grava
- a se imprima
- a se întipări
- a se pecetlui
- a se săpa
- a se tipări
- ordona
- alege
- in-stitui
- stabiliza
- a determina
- a hotărî
- a preciza
- a stabili
- a statornici
- a defige
- a însemna
- a statori
- calcula
- consfinți
- păsui
- țintui
- hotărî
- insera
- împlânta
- întipări
- înțeleni
- înțepeni
- opri
- orândui
- ancora
- așeza
- bloca
- coase
- determina
- statori
- întări
- statornici
- decide
- implanta
- lega
- lipi
- monta
- tocmi
- depinde
- a (se) strangula
- a atârna
- a (se) atârna
- a (se) prinde
- a (se) suspenda
- a (se) acroșa
- a (se) anina
- a (se) zgrepțăna
- a (se) tăgârța
- a (se) atăgârța
- a (se) împrinde
- urca
- cheltui
- consuma
- laț
Sensuri
atârna – vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere.
crampona – vb. I. Refl. A se agăța cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se ține morțiș, scai de ceva sau de cineva, a nu voi să renunțe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva. - Din fr. cramponner.
fixa – vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. – A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. – Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. – Refl.
spânzura – vb. I. 1. Tranz. A omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii (2). – Expr. (Absol.) A tăia și a spânzura, se spune despre o persoană care abuzează în mod nelimitat de puterea, de autoritatea sa. – Refl. A se sinucide, strangulându-se cu ștreangul. 2. Tranz.