Sinonime pentru «lat»

LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece st

lat, lată [At: VARLAAM, C. 261/5 / Pl: (1-7, 9-13, 16-17, 19-20, 22-35, 67-69) lați, late, (36-66) ~uri / E: ml latus] 1 a (Îoc îngust) Care are o lățime relativ mare. 2 a (Îs) Fier ~ (sau fierul cel ~, ~-fierul) Brăzdar (1). 3 a (Înv; îlav) Mare și ~ Nu mare lucru. 4 a (D. părți ale corpului) Gros. 5 a (Pex; d. ființe) Viguros. 6 a (Îla; d. oameni) ~ în spate (sau în spete) Voinic. 7 a (Pop; îe)

LAT I. adj. 1 De o mare întindere de-a curmezișul, în opoziție cu „îngust”: pînză ~ă; spete ~e ¶ 2 Ⓕ Vorbe ~e, vorbe goale spuse cu un ton mare; ¶ 3 A lăsa, a rămînea, a cădea ~, a lăsa, a rămînea întins, fără a se mai putea mișca: se lovi fără veste cu capul de o creangă și căzu iarăși ~ ca o broască (GN.); dacă nu era Negoiță s’o apuce în brațe, cădea ~ă (CAR.); ~ de foame, istovit de foame: s’a

LAT2, -Ă, lați, -te, adj. Care are o lățime (relativ) mare. E lung pămîntul, ba e lat. COȘBUC, P. I 53. Se încinse... cu o curea lată, coperită cu ținte aurite. NEGRUZZI, S. I 23. Frunză lată, fmnză-ngustă. HODOȘ, P. P. 59. ◊ Loc. adj. Lat în spate = bine legat, voinic. Călca mărunt, deși era lat în spate. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. Apariția omului acestuia bine legat, lat în spate... inspira hotăr