Sinonime pentru «măiestrie»

MĂIESTRIE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. (Înv.) Meserie, meșteșug

măiestrie1 sf [At: PSALT. HUR. 65716 / V: (pop) măistrie / Pl: ~ii / E: măiestru + -ie] 1 (Înv) Știință ascunsă. 2 (Înv) Calitate de a pătrunde tainele. 3 (Înv) Har divin. 4 (Pgn) Înțelepciune. 5 Vrăjitorie. 6 Pricepere deosebită Si: artă, dibăcie, iscusință, talent. 7 (Pex) Procedeu, îndeletnicire, profesie, domeniu de activitate care cere pricepere deosebită. 8 (Îlaj) Cu ~ Priceput. 9 Artă, pric

MĂIESTRIE, (2, 3) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care le pune în valoare artistul în procesul desăvârșirii unei opere literare sau de artă. 2. (Înv.; concr.) Lucrare, operă, creație. ♦ Lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, meșteșug (care c

MĂIESTRIE, (2) măiestrii, s. f. 1. Pricepere, dibăcie, iscusință deosebită. Fusese furat de măiestria sa în muncă, de siguranța cu care stăpînea motorul. MIHALE, O. 169. Eminescu valorifică cu o măiestrie nemaiîntîlnită virtualitățile estetice ale limbii romîne. ROSETTI, S. L. 54. Intriga dramei e condusă cu măiestrie. GHEREA, ST. CR. II 46. ◊ Măiestrie artistică = totalitatea elementelor pe care