Sinonime pentru «a elabora»
Sinonime pentru a elabora
- crea
- inventa
- făuri
- a face
- a zidi
- înființa
- constitui
- a alcătui
- a compune
- a întocmi
- a realiza
- a redacta
- a scrie
- a izvodi
- a redija
- a tocmi
- forma
- provoca
- aduce
- da
- zidi
- scorni
- gândi
- imagina
- izvodi
- naște
- naștere
- ridica
- compune
- concepe
- face
- întemeia
- produce
- organiza
- realiza
- născoci
- plăsmui
- scrie
- pregăti
- instrui
- dezvolta
- statori
- elabora
- fonda
- forja
- plămădi
- proclama
- alcătui
- plasma
- emite
- a enunța
- a expune
- a formula
- a transmite
- pronunța
- a produce
- a scoate
- scoate
- emana
- degaja
- iradia
- arunca
- elibera
- enunța
- exprima
- lansa
- anunța
- transmite
- difuza
- răspândi
- împrăștia
- preconiza
- a afla
- a concepe
- a crea
- a descoperi
- a găsi
- a gândi
- a imagina
- a născoci
- a plănui
- a plăsmui
- a proiecta
- a scorni
- a iscodi
- a închipui
- a unelti
- a naște
- a urzi
- a zămisli
- unelti
- urzi
- ticlui
- broda
- fabrica
- minți
- isca
- iscodi
- afla
- băsni
- cârpi
- fabula
- mânecă
- tăia
- scornoci
- stârni
- redacta
- dresa
- hârtie
- încheia
- întocmi
- redija
Sensuri
crea – vb. I. Tranz. 1. A face ceva ce nu exista înainte; a întemeia, a produce, a înființa; a organiza. – A inventa, a născoci; a concepe, a compune o operă literară, o bucată muzicală etc. 2. A pregăti, a instrui pe cineva, a forma pentru o carieră sau pentru o misiune.
emite – vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. – A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. – A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. - Din lat. emittere. Cf. fr.
inventa – vb. I. Tranz. 1. A crea, a născoci ceva nou care nu a existat până atunci, a imagina pentru prima dată; a face o descoperire tehnică. 2. A prezenta drept adevărate lucruri imaginare, care nu există, neadevărate; a scorni, a născoci; p. ext. a minți. - Din fr. inventer.
redacta – vb. I. Tranz. 1. A compune, a formula în scris, a scrie, a întocmi (un studiu, un act etc.). 2. A asigura (la un ziar, la o editură etc.) finisarea, în conținut și formă, a unor manuscrise primite de la autori și destinate publicării. - Din fr. rédiger, lat. redigere (după redacție, redactor).