Sinonime pentru «costa»

COSTA, pers. 3 costă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere niciun efort. – Din it. cost

costa [At: (a. 1816) IORGA, S. D. XII, 172/31 / V: cus~ / Pzi: costă (reg) coastă, ~tează / E: it costare, ger kosten] 1 vt (D. obiecte) A se putea obține prin plata contravalorii (în bani) Si: a face, a prețui, a ține, a valora, (înv) a costălui (1), a costisi (1). 2 vt (Îe) Ce mă ~ă? De ce să nu încerc (să fac un lucru)? 3 vt (Îae) Nu risc nimic. 4 vi A avea o valoare în bani Si: a prețui, (înv)

COSTA, pers. 3 costă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. cos

COSTA, pers. 3 costă, vb. I. Intranz. 1. (Determinat prin «mult», «puțin», «scump»,«ieftin» etc. sau prin suma de bani care reprezintă costul), A avea un preț, o valoare în bani. V. valora, prețui. Cartea costă trei lei. ◊ (Fără determinări) A se putea obține numai cu contravaloarea în bani. Pentru mătușa Ruxandra, universul se împărțea în lucruri care «costă» și altele care nu. C. PETRESCU, R. DR