Sinonime pentru «volnici»

VOLNICI, voinicesc, vb. IV. (înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3. Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic.

volnici [At: CORESI, L. 153/5 / V: ~neci / Pzi: ~icesc / E: volnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) elibera (1-2). 3 vt A îndrăzni. 4 vt A permite. 5 vt A autoriza (2). 6 vr A acționa după bunul plac. 7 vr A-și lua libertatea să ... 8 vr A se strădui.

volnici vb. IV. (înv.) 1 tr., refl. A (se) elibera. S-au volnicit de la sine, pe păzitori i-au gonit, Pe din dos dîndu-le drumul, pe-amîndoi i-au mîntuit (BELD.). 2 tr. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. Acest adevăr... nu ne volnicește a osîndi... înaintarea învățăturii ca o pricină de stricare a oamenilor (MARC.). 3 intr. A autoriza, a împuternici, a da dreptul... Grigorie Alixandru Ghica V

VOLNICI, volnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3.Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic.