Sinonime pentru «dezbăra»

DEZBĂRA, dezbar, vb. I. Refl. 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [Prez. ind. și: dezbăr] – Et. nec.

dezbăra [At: M. COSTIN, O. 188 / V: (îrg) diz~ / S și: (înv) desb~ / Pzi: dezbar, (reg) dezbăr / E: nct] 1 vt (C.i. oameni, animale etc.) A determina să renunțe la o deprindere (rea) Si: a dezvăța. 2 vt (Pex) A dezobișnui. 3 vt (Pex) A renunța. 4-5 vtr (C.i. oameni) A (se) despărți de cineva sau de ceva. 6-7 vtr (C.i. oameni) A (se) îndepărta. 8-9 vtr (C.i. oameni) A (se) elibera.

DEZBĂRA, dezbar, vb. I. Refl. 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. [Prez.: ind. și: dezbăr] – Et. nec.

DEZBĂRA, dezbar, vb. I. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») 1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262. 2. A se desface, a se despărți; p. ext. a se elibera, a scăpa, a se de