Acasă › A › a se urca

Sinonime pentru «a se urca»

Sinonime pentru a se urca

Sinonime: tezaurul RoSpell (GPL) și dexonline.ro (licență GPL)

Sensuri

cățăra – vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. – (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Var.: (reg.) acățăra vb. I] - Cf. acăța.

crește – vb. III. 1. Intranz. (Despre oameni, animale și plante sau despre părți ale lor) A se mări treptat, a deveni mai mare ca rezultat al proceselor vitale din organism; a se dezvolta. – Expr. Să crești mare! formulă de salut sau de mulțumire, adresată de obicei unui copil.

extinde – vb. III. Tranz. și refl. A face să ocupe sau a ocupa un spațiu mai mare decât cel inițial; a (se) lărgi (ca sferă de acțiune); a (se) întinde, a (se) mări. - Din lat. extendere (după întindere).

înălța – vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) îndrepta în sus; a (se) ridica. – Expr. (Tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus. (Intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc. – Tranz. A face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.

înmulți – vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. – Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. - În + mult.

majora – vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. - Din fr. majorer.

mări – vb. IV. 1. Refl. și tranz. A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți. – Refl. A crește în vârstă, a se face mai mare. 2. Tranz. A crește, a ridica (valoarea, prețul). 3. Tranz. și refl. A (se) intensifica, a (se) dezvolta. 4. Tranz.

ridica – vb. I. I. Tranz. 1. A lua de jos și a duce în sus (susținând cu forța brațelor, cu spatele etc.); a sălta. – Expr. A ridica mănușa = a primi o provocare. A ridica paharul (sau cupa, rar, un toast) = a închina în cinstea cuiva. – A duce sau a trage în sus; a înhăța.