Sinonime pentru «a tăgădui»
Sinonime pentru a tăgădui
- ascunde
- a (se) dosi
- a (se) mistui
- a (se) tăinui
- a (se) piti
- a (se) pitula
- a (se) mătrăși
- a (se) mitoși
- a (se) scuti
- a (se) supune
- a se băga
- a dosi
- a pune
- feri
- acoperi
- a masca
- a voala
- a (se) disimula
- a tăinui
- a (se) camufla
- a (se) deghiza
- a (se) masca
- a retăcea
- a acoperi
- a înăbuși
- voala
- ține
- găvozdi
- îmbrăca
- înăbuși
- dosi
- înfunda
- îngropa
- obroc
- disimula
- tăinui
- camufla
- cocoloși
- deghiza
- eclipsa
- eluda
- escamota
- fund
- furișa
- masca
- mistui
- mușama
- mușamaliza
- tăcea
- tăcere
- tăuși
- teacă
- tupila
- pitula
- sigur
- sta
- stâng
- perdea
- piti
- purta
- contesta
- a dezminți
- a nega
- a renega
- a protesta
- zice
- înscrie
- nega
- obiecta
- tăgădui
- renega
- protesta
- declina
- dezminți
- disputa
- fals
- a se măscări
- a ascunde
- obrăzar
- demasca
- machiaj
- cașeu
- travesti
- cosmetiza
- măscui
- a denega
- retracta
- nu
- abnega
- contrazice
- denega
- dezice
- refuza
- a respinge
- a apăra
- a lepăda
- recuza
- renunța
- eschiva
- fugi
- scăpa
- sustrage
- ba
- baiu
- cot
- lepăda
- priva
- respinge
- abzice
- a retrage
- a dezice
- contracta
- retrage
- strânge
- zgârci
- bate
Sensuri
ascunde – vb. III. Tranz. și refl. A (se) așeza într-un loc în care să nu poată fi văzut și găsit. – Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, știut, înțeles de alții; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] - Lat. abscondere.
contesta – vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. – A face o contestație. - Din fr. contester, lat. contestari.
masca – vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi obrazul sau o parte a lui cu o mască (1); a (se) măscui. 2. Tranz. A sustrage vederii acoperind cu ceva, a împiedica să se vadă; a ascunde, a camufla. – Fig. A ascunde ceva sub aparențe înșelătoare, cu intenția de a induce pe cineva în eroare; a disimula. - Din fr. masquer.
nega – vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. - Din lat. negare.
refuza – vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. – A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. – (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. - Din fr. refuser.
retracta – vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. – (Despre materiale) A-și micșora volumul.