Sinonime pentru «samanta»

SĂMÂNȚĂ, semințe, s. f. 1. Organ al plantelor superioare (închis în fruct) care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă. ♦ Loc. adj. De sămânță = păstrat și folosit pentru reproducere. ◊ Expr. Nici de sămânță = deloc, nimic. ♦ Fig. Cantitate mică din ceva; bob, strop, fărâmă. ♦ (La pl.) Grăunțe germinati

sămânța vt [At: GL: OLT. / Pzi: ~țez / E: sămânță] (Reg) A semăna1 (2).

sămânță [At: COD. VOR. 144/18 / V: (îrg) semință, sem~, (reg) ~țâi, ~țâiuri sfp / Pl: semințe, (îrg) seminți, semințuri, ~țe, (înv) semențe, sămințe, seminți, sămințuri, (reg) seminții, semințiuri, ~țiuri, ~țuri / G-D: seminței, seminții, (rar) ~ței / E: ml sementia] 1 sf (Csc) Organ al plantelor superioare (închis în fruct), care conține embrionul și în care, în condiții prielnice, se poate dezvo

SĂMÂNȚĂ, semințe, s. f. 1. Parte a plantelor superioare (închisă în fruct) care conține embrionul și din care, în condiții prielnice, se poate dezvolta o nouă plantă; p. gener. orice parte a plantei care se seamănă. ◊ Loc. adj. De sămânță = păstrat și folosit pentru reproducere. ◊ Expr. Nici de sămânță = deloc, nimic. ♦ Fig. Cantitate mică din ceva; bob, strop, fărâmă. ♦ (La pl.) Grăunțe germinati