Sinonime pentru «înfira»

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir.

înfira vt [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~fiera / Pzi: ~fir / E: în + fir] (Rar) 1 A coase sau a broda cu fir metalic. 2 A pune ața în ac. 3 (D. păr, mustăți) A miji. 4 A depăna fire toarse. 5 (Îrg) A se ivi primii bulbuci în apa pusă la fiert.

ÎNFIRA (-fir) vb. tr. 1 A coase cu fir: pieptarul lui înfirat (NEGR.) ¶ 2 A înșira (mărgele).

ÎNFIRA, înfir, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. Fata înfira altița cămășii. 2. A depăna fire toarse. (Absol.) Fata tort răschiră... Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143.