Sinonime pentru «băgare de seamă»
Sinonime pentru băgare de seamă
- băgare
- băgat
- introducere
- vârâre
- vârât
- punere
- trecere
- intrare
- ascundere
- prudență
- înfigere
- atenție
- grijă
- considerație
- stimă
- băgătură
- fereală
- adăpost
- circumspecție
- luare-amin-te
- precauție
- prevedere
- ferire
- pază
- arest
- închisoare
- lua-re-aminte
- ocnă
- penitenciar
- pușcărie
- temniță
- strajă
- străjuire
- supraveghere
- veghe
- veghere
- păzit
- priveghi
- priveghere
- păzeală
- nazirie
- păzire
- gardă
- aret
- apărare
- paznic
- santinelă
- caraulă
- paladiu
- protecție
- șilboc
- observație
- custodie
- bodyguard
- escortă
- străjuitor
- pândar
- poliție
- luare-aminte
- pri-veghi
- control
- denie
- privegheală
- privegheat
- socotință
- cumințenie
- înțelepciune
- minte
- rezervă
- înțelepție
- chibzuială
- apreciere
- calcul
- cinste
- cinstire
- cir-cumspecție
- gând
- idee
- intenție
- judecată
- numărare
- numărat
- numără-toare
- onoare
- opinie
- părere
- plan
- pre-cauție
- prețuire
- proiect
- punct de vedere
- raționa-ment
- rațiune
- respect
- socoteală
- vază
- cumpăneală
- hotărâre
- voință
- tact
- numărătoare
- chiteală
- cumpăt
- măsură
- ne-somn
- trezie
Sensuri
băgare – s. f. Acțiunea de a (se) băga și rezultatul ei. – Băgare de seamă = grijă, atenție (deosebită). - V. băga.
fereală – s. f. 1. Faptul de a (se) feri; ferire. – Pază, precauțiune, băgare de seamă, circumspecție. 2. Loc unde cineva este ferit de primejdie; adăpost. - Feri + suf. -eală.
pază – s. f. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea. – Loc. adj. De pază = însărcinat cu paza; de gardă. – Loc. adv. În paza (cuiva) = în grija, în seama cuiva. – (Concr.) Persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească pe cineva sau ceva; paznic, gardă. - Din păzi (derivat regresiv).
priveghere – s. f. (Pop.) Acțiunea de a priveghea. 1. Străjuire, pază, veghe. – Supraveghere, control; grijă, atenție. 2. Serviciu religios care se oficiază noaptea sau seara, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau într-o biserică. [Var.: (reg.) privighere s. f.] - V. priveghea.
prudență – s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. - Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.
socotință – s. f. (Înv. și pop.) 1. Punct de vedere, opinie, părere. – Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre. Voință. - Socoti + suf. -ință.
veghere – s. f. Acțiunea de a veghea; veghe, pază, strajă. - V. veghea.