Sinonime pentru «trecere»

TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. Trecere de nivel = Ioc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucură

trecere sf [At: ȘINCAI, HR. I, 205/3 / Pl: ~ri / E: trece] 1 Străbatere a unui loc pentru a ajunge de cealaltă parte Si: traversare (1), (îrg) trecătoare (12). 2 (Reg; îs) -a podului Sârbă nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îvr; fig) Nerespectare a ceva Si: încălcare. 4 (Ccr; șîs ~ de pietoni) Loc pe unde se poate traversa. 5 (Îs) ~ subterană Pasaj. 6 (Ccr) Construcție amenajată întru-un anumit loc pe

TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a (se) trece. ◊ Loc. adv. În trecere = în treacăt, în fugă; fugitiv. ♦ (Concr.) Loc pe unde se poate trece. ♦ (Concr.) Construcție amenajată într-un anumit loc pentru a permite trecerea (1) unui vehicul peste un obstacol. ◊ Trecere de nivel = loc de intersecție la același nivel între o cale ferată și o șosea. 2. Fig. Considerație sau autoritate de care se bucur

TRECERE, treceri, s. f. 1. Faptul de a trece, mișcare dintr-un loc într-altul; mergere, mers. La trecerea lui, oamenii care îl întîlneau duceau mîna la marginea pălăriei. DUMITRIU, N. 158. Cînd se întorceau, în asfințit, umblau printr-o liniște rar întreruptă de trecerile repezi ale căruțelor întîrziate. SADOVEANU, O. IV 83. Zboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere – Asta e tot... EMINES