Sinonime pentru «veghere»

VEGHERE, vegheri, s. f. Acțiunea de a veghea; veghe, pază, strajă. – V. veghea.

veghere sf [At: AMIRAS, LET. III, 161/36 / V: (înv) vig~ / Pl: ~ri / E: veghea] 1 (Rar; și, înv, în construcții cu verbele „a sta”, „a ședea”, de care se leagă prin pp „în”, „la”) Veghe (1). 2 (Înv) Avertizare (2). 3 (Înv) Învățătură de minte. 4 (Îvr; îs) Bună ~ Evlavie (2). 5-6 Veghe (8-9). 7 (Nob; îs) Lampă de ~ Lampă de veghe (10). 8 Veghe (11). 9 (Rar; lpl) Eforturi (1). 10 Atenție susținută.

veghere s.f. 1 Faptul de a veghea; veghe, vegheat. 2 Pază, strajă. • pl. -i. /v. veghea.

VEGHERE, vegheri, s. f. Acțiunea de a veghea; veghe (1). Topită de veghere bunica toarce, toarce, Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc pierdută. IOSIF, PATR. 11. Fețișoara ei palidă de veghere. EMINESCU, N. 59. S-au dus zilele babei și nopțile vegherii. ALECSANDRI, P. A. 117. ◊ Fig. Strașnica veghere-a vremii cu nimic n-o amăgești. După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale. VLAHUȚĂ, O. AL. 34.