Sinonime pentru «vorbă bătrânească»

cimilitură – s. f. (Pop.) Ghicitoare. - Cimili + suf. -tură.

parimie – s. f. 1. (Rar) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremie s. f.] - Din ngr. parimía.

pildă – s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, aspectului etc.; model, exemplu. – Loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi. – Expr. A lua pildă = a imita exemplul cuiva.

poveste – s. f. 1. Specie a epicii (populare) în proză în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă cu personaje nefaste și în care binele triumfă; basm; p. ext. narațiune cuprinzând fapte posibile sau reale. – Expr. Ca în (sau din) poveste = foarte frumos, minunat, miraculos.

proverb – s. n. 1. Învățătură morală populară născută din experiență, exprimată printr-o formulă eliptică sugestivă, de obicei metaforică, ritmică sau rimată; zicală, zicătoare, parimie. 2. (Franțuzism) Operă dramatică scurtă, al cărei conținut ilustrează un proverb (1). - Din lat. proverbium, fr. proverbe.

spunere – s. f. (Rar) Faptul de a spune; ceea ce este spus; (pop.) zicală, proverb, sentință. - V. spune.

vorbă – s. f. 1. Cuvânt. 2. Șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. – Expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea ceva de discutat cu cineva; a vrea să comunici un secret cuiva. Cu vorba că...

zicală – s. f. Zicătoare (1), proverb. - Zice + suf. -ală.

zicătoare – s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb. 2. (Reg.) Bucată muzicală; p. ext. instrument muzical. - Zice + suf. -ătoare.

zicătură – s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. - Zice + suf. -ătură.

zicere – s. f. Acțiunea de a zice și rezultatul ei; ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbire. – Expresie, zicătoare, zicală. - V. zice.

zisă – afirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, relatare, spusă