Sinonime pentru «miraculos»

MIRACULOS, -OASĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.

miraculos, ~oasă [At: NEGULICI / Pl: ~oși, ~oase / E: fr miraculeux, lat miraculosus, -a, -um] 1-2 s, a (Fenomen, întâmplare etc.) care este sau pare a fi rezultatul unui miracol Si: extraordinar, minunat, uimitor. 3 av În mod miraculos. 4 sms Totalitate a elementelor supranaturale din basme și legende. 5 a Care are efecte excepționale. 6 a Care face minuni Si: minunat (5).

MIRACULOS, -OASĂ, miraculoși, -oase, adj. 1. Care este produs printr-un miracol; supranatural; uimitor, extraordinar. ♦ (Substantivat, n. sg.) Totalitatea elementelor supranaturale din basme și legende. 2. Care face minuni, care produce efecte excepționale. – Din fr. miraculeux, lat. miraculosus, -a, -um.

MIRACULOS, -OASĂ, miracidoși, -oase, adj. Uimitor, extraordinar, minunat; (în superstiții și basme) supranatural. Aici, la fereastra lui... se întîmplă un lucru miraculos. SEBASTIAN, T. 365. Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos îl vei face ca prin farmec, dintr-o dată să răsară. MACEDONSKI, O. I 30. ♦ Care face minuni. Colonelul ridică la lumină paharul cu piciorul înalt, ținîndu-l între de