Sinonime pentru «guraliv»

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).

guraliv, ~ă smf, a [At: EMINESCU, P. 273 / V: ~iu / Pl: ~i, ~e / E: bg говорлив] (Om) care vorbește mult (și adesea fără rost) Si: limbut, vorbăreț.

GURALIV, GURALIU adj. Limbut, vorbăreț: această femeie... guralivă de n’o întrec nici gîștele (ISP.); iar ai început, ghibirdic fudul și guraliu? (CRG.) [g u r ă, format sub influența bg. govorlivŭ].

GURALIV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guraliu, -ie adj.] – Din bg. govorliv (după gură).