Sinonime pentru «trupe»

armadă – s. f. (La spanioli) Flotă de mari proporții. - Din sp., fr. armada.

armie – s. f. (Înv.) Armată. (1) - Din rus. armiia.

ordie – s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. – Mulțime mare de oameni; gloată. - Din bg., scr. ordija.

ostășime – s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată; soldățime. - Ostaș + suf. -ime.

oștime – s. f. (Înv.) Oștire. – Mulțime, gloată. - Oaste + suf. -ime.

sabie – s. f. 1. Armă tăioasă formată dintr-o lamă lungă de oțel ascuțită la vârf și pe una dintre laturi și fixată într-un mâner. – Expr. Sabia lui Damocles = pericol mare care amenință în orice moment situația cuiva. A trece (sau a lua, a trage) în (sau sub, prin) sabie (pe cineva) = a ucide, a nimici.

silă – s. f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie față de cineva sau de ceva; aversiune. – Loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligație. 2. Constrângere. Loc. adj. și adv.

șirag – s. n. 1. Șir (1). – Loc. adv. În șirag = unul după altul. – Grup de soldați așezați în linie de bătaie. 2. Mulțime de mărgele înșirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoabă la gât. – Mulțime de obiecte de același fel, înșirate ca mărgelele pe un fir (de sfoară sau pe o sârmă). [Var.: șireag s. n.] - Din magh.

tabără – s. f. 1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2). – Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi. – Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc.

tărie – (rar) tării, s. f. 1. Forță fizică; putere, vigoare. 2. Capacitate de luptă, putere de afirmare, forță morală; fermitate. 3. Autoritate; stăpânire. 4. Soliditate, trăinicie; duritate. – Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Înv.; concr.) Fortificație. 6. Moment culminant. 7. Fig. Boltă cerească, firmament; văzduh.