Sinonime pentru «rang»

RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Înv.

rang1 sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 250 / V: (îvr) ~ă / Pl: ~uri / E: fr rang] 1 Loc ocupat de o singură persoană sau de o instituție într-o ierarhie, după criteriul importanței funcției etc. 2 Treaptă ierarhică socială Si: grad (27). 3 (Îla) De ~ul întâi sau de primul (sau al doilea etc.) ~ De calitatea întâi (sau a doua etc.). 4 (îal) De gradul întâi. 5 Grad militar. 6 (Frî) Șir de persoane. 7 (Îs) L

RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Fran

RANG, ranguri, s. n. 1. Loc ocupat de o persoană (sau de o instituție) într-o ierarhie, după criteriul importanței, funcției etc. Zîmbea cu un fel de prietenie stăpînită, cum se cuvenea rangului său. VORNIC, P. 228. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul. EMINESCU, O. I 85. ◊ Fig. Critica s-a ridicat la rangul unei producții... de multe ori mai însemnată chiar decît opera care se