Sinonime pentru «zari»

ZĂRI, zăresc, vb. IV. 1. Tranz. A vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii); a întrezări. ◊ Expr. A zări ca prin sită (sau ca printr-o pânză) = a vedea numai conturul obiectelor, fără a distinge bine forma și culoarea, a vedea neclar, confuz. ♦ A vedea (ceva) numai în treacăt, în fugă. ♦ Intranz. și refl. impers. (Rar) A vedea. 2. Tranz. A observa, a băga de seamă

zări1 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 129v/28 / Pzi: ~resc / E: vsl заресц] 1 vt (Îrg; fșa) A privi1 (1). 2 vt (Pex) A vedea. 3 vt A vedea slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: a desluși (3), a distinge (3), a întrezări. 4 vt (Îe) A ~ ca prin sită (sau ca prin ciur, ca printr-o pânză) A vedea neclar. 5 vt A vedea ceva numai în treacăt. 6 vt A descoperi în mod brusc.

zări vb. IV. 1 tr. A vedea (ceva) vag, slab, nedeslușit (din cauza îndepărtării sau a luminii insuficiente); a întrezări. Zări departe... pe jupîneasa Tecla (GAL.). ◊ (refl. pas.) Copacii se zăreau ca fantasme din altă lume (ALECS.). ◊ (intr.) Ca să zărească puțin, ea trebuie să caute pieziș (ARGH.). ◊ (refl.) M-am zărit atuncea sub bolțile de vii (PILL.). ◊ expr. A zări ca printr-o pînză v. pînză

ZĂRI (-resc) I. vb. tr. 1 A vedea dintr’o aruncătură de ochi, de la întîia privire; a vedea din depărtare: unul din meseni zări mărgelele de la gîtul lui George (ISP.); banul bani unde zărește, colo se rostogolește (PANN); tocmai cînd era să se dea jos, zări spre răsărit, abia licărind, o mică vîlvătaie (ISP.); s’a uitat bietul Țigan în toate părțile și a zărit într’o depărtare o zare de lumină (S