Sinonime pentru «greata»

GREAȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață.

greață sf [At: COD. VOR. 94/10 / Pl: ~ețuri, (înv) ~ețe / E: greu + ~eață cf îngrețoșa] 1 Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2 (Înv) Greutate. 3 (Înv; îlav) A ~ Anevoie. 4 (Irn; îe) A(-i) fi cuiva ~ Exprimă situația cuiva care face un lucru cu neplăcere sau neatent. 5 (Irn; îae) Exprimă situația

GREAȚĂ sf. 1 ‡ Greutate ¶ 2 Sensațiunea pe care o are omul cînd i-a căzut greu o mîncarea și-i vine să verse: îmi vine ~; mi se face ~ ¶ 3 Silă, desgust, scîrbă: mi-e ~ să mai stau în casa asta (ALECS.); ți-e ~, cînd auzi așa ceva; fetei babei i-a fost ~ de dînsele și s’a sfiit să le ia în mînă (SB.) [lat. vulg. *grĕvĭtia].

GREAȚĂ, grețuri, s. f. 1. Senzație de vărsătură care însoțește, în genere, tulburări ale organelor digestive. Doamna Vorvoreanu se cutremură și se făcu verde de greață și de frică. DUMITRIU, N. 50. Nu știu ce mi-a trecut pe la nas, că-mi venea greață. STANCU, D. 177. 2. Fig. Scîrbă, dezgust, silă. Lăsă să cadă cu greață vorbe de întrebare. SADOVEANU, Z. C. 232. Lenau... a fost stăpînit de aceea ce